 |
|
|
Titlu : Fara titlu
Autor : mirela bosoi ( mireille27 ) - Cine este mireille27 ?
Data : 10/05/2006
Detalii : Fara comentarii
|
| Autor : Iulia | Data 2006-09-23 08:46:37
|
| hahaha nice picture ;) |
| Autor : ...tot ala... | Data 2006-10-04 19:04:03
|
| ...cu placere... |
| Autor : aia | Data 2006-10-04 19:04:20
|
| si noi |
| Autor : daniel antonie | Data 2006-10-05 09:26:17
|
...draga Mirela,
...nu te superi ca iti spun Mirela, nu?...dar am vaga impresia ca ne cunoastem din timpuri roze imemoriale cand se nasteau trandafirii, imprumutand parfumul raiului, fara ca numele tau sa-mi spuna ca acum ceva, un nu stiu ce...si poate ne-am mai vazut de atunci pe nevazute, vazandu-ne prin altii...la fel de posibil e sa ma insel, ceea ce m-ar pune intr-o situatie in care sunt deja...insa cum de vreo zi ma tot saruta cineva, iar eu nu stiu cine, imi zic ca poate o sa aflu astfel...dupa cum probabil ai aflat am vrut sa iti trimit o poveste cu potential foarte bun pentru una dintre reclamele in care as fi vrut sa joc din nou dialogand...am vrut, chiar am vrut...dar s-a trezit un dobitoc azi dimineata si a sters povestea spunand calculatorului sau fara chef ca e prea urata si neverosimila, diferita de cea pe care tocmai as vrea sa o scriu, ceva mai frumoasa si mai adevarata, in care eu ma apropii de existenta...aveam si o melodie in minte, am purtat-o de acasa pana aici, dar a ramas din ea doar un I wanna be (...) restul lasandu-l eu pentru povestea mea frumoasa...e frumoasa doar pentru ca o spun si te intreb pe tine, din aceleasi motive pe care ti le-am spus deja, dar pe care tu le stii, cred, lasandu-te sa alegi daca e bine sau nu e bine, daca merit sau nu, sa mai primesc o palma...te las pe tine sa o dai de data asta, si o vei putea face de la distanta...sunt sigur...
...daca nu, te-as ruga sa imi spui daca e buna reteta mea pentru cozonaci, cand gasesc cheia de la bucatarie, raspunsul stand si el tot in palma ta...acolo am gatit framantand si punand la dospit, cum gatesc eu, cum framant, si cum dospesc eu, din cand in cand, cand sunt cu chef, in zilele cu soare si cu vant cald de nicaieri, mai multe povesti inexistente, pe care le-a mancat un caine ca sa poata deveni javra...
...povestea este simpla, atat de simpla incat mai ca nu trebuie spusa, si in ea se pare ca primesc o palma doar pentru ca m-am imbrancit ca boul intr-o femeie blonda, care a stiut sa imi sarute cu podul palmei obrazul, drept sau stang nu mai stiu ca am uitat, trimitandu-ma under the bridge pentru a incerca sa vorbesc cu ingerii sau cu dracii, depinde cine imi raspunde, pentru a-mi indrepta entorsele cu laser sa pot zbura din nou frumos sau urat...atat si nimic mai mult...ti-am spus doar in clipa asta ca e simpla...poate asta o face sa fie si frumoasa...
daniel antonie
|
| Autor : | Data 2006-10-05 15:57:30
|
draga Alfred,
...imi cer scuze ca nu ti-am raspuns cum se cuvine azi-dimineata , dar eram picat intr-o vale si nu as fi reusit, ceea ce m-a constrans sa iti spun doar buna ziua si sa trec putin mai departe sperand ca ti-ai gasit caciula despre care imi spui ca ai pierdut-o de ani de zile- tot or fi vreo sase...dar acum ca am ajuns unde am vrut sa ajung pot sa iti raspund pe masura intalnindu-ne...
...stiu ca nu intelegi, desi esti profesor, dar pentru ca am timp o sa incerc sa iti desenez ca sa poti pricepe mai bine, mai ales ca soarele are o lumina speciala aici unde sunt eu, adica nu acolo unde esti tu impreuna cu ceilalti, ca doar nu singur...as fi putut sa ti-l recomand sfatos ca un adevarat consilier pe platon cu maximile lui mai vechi, dar din pacate cultura s-a dezvoltat atat de mult de atunci, in detrimentul naturii, incat sunt convins ca nu ai avea timp sa il citesti, cautand in schimb prin notitele de subsol...
...am facut si eu excursie, o excursie din aia in care reusesti sa inveti multe lucruri, sunt convins ca stii, la sfatul unui prieten de-ai mei din facultate, nu stiu daca il stii, o persoana foarte culta, intr-atat de culta incat reusea sa retina ce ii spuneau profesorii la cursuri fara sa isi ia notite, ceea ce bineinteles eu ca si altii nu reuseam...dincolo de evenimentele heisenbergiene, cu care m-am confruntat in periplul asta al meu, ma intelegi, nu, am intalnit un om, care statea toata ziua pe un cataroi...de fapt nu era cataroi, era piatra...sau nu era piatra, era pietroi...sau daca ma gandesc mai bine era ditamai bolovanul ca omul asta nu doar statea pe bolovanul asta imens, foarte imens, impresionant de imens, dar se plimba si toata ziua buna ziua, stand pe bolovanul asta imens, impresionant de imens, pe el si-i turuia gura, credeam noi, vrute si nevrute...poate era asa sau poate nu era, dar mi s-a parut cel mai important eveniment cu care ar fi putut sa se confrunte societatea, caci heisenbergian, nu mai era vorba de natura, ci de societate zic eu, din moment ce era eveniment...omul asta mi-a transmis asa, un nu stiu, un fel de feeling, care m-a determinat sa imi zic mie insumi, ca doar nu altcuiva ca nu mi-as fi permis, sa imi gasesc un cataroi, o piatra, un pietroi, un bolovan din asta imens, foarte imens, impresionant de imens, sa ma catar si eu pe el si stau si eu toata ziua buna ziua plimbandu-ma si vorbind vrute si nevrute...sper ca ma intelegi...asa am plecat intr-o alta excursie sau periplu ori cum vei vrea tu sa ii spui...
...in aceasta a doua excursie a mea am ajuns la o masa goala in jurul careia alergam innebunit dupa o fata, studenta, nu asa ca mine, ca eu nu mai sunt student, care nu voia asa cum nu voiam nici eu sa intre sub masa...mi-am zis atunci ca poate masa asta e un fel de bolovan si poate ar trebui sa ma urc pe ea si sa merg de la un capat la altul si sa vorbesc vrute si nevrute toata ziua buna ziua...as fi putut sa imi iau si o pipa ceva ca sa par mai smecher...sa iti spun sincer nu stiu daca am reusit sa fac asta ca nu imi amintesc prea bine ca eu nu am memoria colegului meu de facultate, poate il stii si tu, care retinea orice fara sa isi notite...nu stiu, chiar nu stiu, ca, stii tu, ma intreb daca as mai fi putut sa zbor daca m-as fi urcat pe masa aia...poate ca am zburat tocmai pentru ca m-am urcat pe masa...nu stiu...intelegi, nu...?...
..asa ca am ajuns in a treia calatorie, cautand in continuare cataroiul ala, care nu e chiar cataroi, ci poate piatra, sau pietroi, sau bolovan din asta imens, foarte imens, impresionant de imens, ca sa ma catar si eu pe el si sa ma plimb stand pe el, spunand toata ziua buna ziua vrute si nevrute...si am cautat eu mult si bine, pana am ajuns la concluzia ca nu caut ceea ce trebuie...atunci, instantaneu, ca intr-un alt eveniment, am ajuns la zidul chinezesc, unde mi-am zis eu ca nu am ajuns chiar asa de rau, din moment, ce eu sunt cam dolofan de la un timp, imi zic eu, nu stiu daca iti amintesti daca era sau nu eram asa cand eram si in facultate, ceea ce ma face sa merg, chiar si atunci cand merg drept, pe strada, putin dezechilibrat echilibrandu-ma echilibristic...mi-am mai zis ca daca ma cocot pe zidul chinezesc o sa-mi pice mai bine de acolo, de unde sa vad muntii mai bine si mai mari, imensi, ca ditamai bolovanii...nu stiu daca ma intelegi, dar eu incerc sa iti desenez cat mai bine...
...acum nu stiu unde sunt, dar daca sunt pe zid, imi zic ca am picat foarte bine, ceea ce iti pot dori si tie, si stau toata ziua buna ziua plimbandu-ma de la un capat la altul al orizontului meu vizual unde vad cataroaiele astea de munti, sau pietrele astea de muntii, sau pietroaiele aste de munti, sau bolovanii astea de munti, imensi, foarte imensi, unde se intinde cararea asta vestica, vorbind vrute si nevrute despre cum as fi eu si chinez si barbar, si ou si gaina, picand si nepicand...ma intelegi, nu...?...eu sper ca da, ca doar de-asta esti profesor...foarte bun chiar...
...asa ca mai spun ca raspunsul este ca o sa incerc, ceea ce nu inseamna ca o sa si reusesc sa te scot de pe lista...poate o sa reusesc...sau poate nu...
...daca da, o sa ne zicem ca intrerupem comunicarea o tara ca sa putem sa o luam de la capat...eu ma duc acum sa mai pic putin poate ma fac omleta...sau friptura...who knows...?...dar este asa cum zici tu...
daniel antonie
copyright daniel antonie, 2006...suntem in 2006, nu...?...
daniel antonie wrote:
buna ziua caciula ca stapanul n-are gura
ne-am trezit si noi intr-un experiment de comunicare si nu ne place sa fim subiecti fara sa stim...
ceea ce spun este: imposibil...
daniel antonie
Alfred Bulai wrote:
va rog scoteti/ma din lista dumneavoastra de mail
daniel antonie wrote:
...imi amintesc...nu scriu eu toata povestea dar...ti-am zis...strge-l si de pe calculator...tot o fur...
...mi-a zis asa...ca la tuzla s-au inecat doua fete...una care voia sa devine miss, mademoiselle fiind deja, fara a avea insa prieten, fara a avea sticla de votca sau de vodca...cealalta...............
...el era sa se inece din cauza unui val prea mare la costinesti in pauza de la reclama la dialog...pe vremea ii reprezenta pe cei de la dialog...alo...
...nu stiu daca asta are de a face cu pastilele pe care le cerea el pe la iasi de la o farmacie care nu trebuie sa se fi uitat goala in oglinda ca sa il ajute, facandu-i-se rau de la un vis...
...daniel antonie
--------------------------------------------------------------------------------
Talk is cheap. Use Yahoo! Messenger to make PC-to-Phone calls. Great rates starting at 1˘/min.
--------------------------------------------------------------------------------
Want to be your own boss? Learn how on Yahoo! Small Business.
--------------------------------------------------------------------------------
Want to be your own boss? Learn how on Yahoo! Small Business. |
| Autor : | Data 2006-10-05 16:00:06
|
...le-am spus si preitenilor mei straini cu care nu vorbesc: ar fi asa de usor daca ati avea o adresa de mail...nu stiu cum suna asta in engleza...poate ca nici nu exista fraza asta in engleza...in romana exista...?...
...cand surfez mai pot sa mai fac comentarii...?...
daniel antonie |
| Autor : | Data 2006-10-05 16:01:03
|
...am uitat sa spun ca scriu din exil...dar cu chemare as putea sa ma intorc...
daniel antonie |
| Autor : | Data 2006-10-05 16:02:22
|
...nu ai o pastila...?...migrenele astea...
daniel antonie |
| Autor : ...turnirul khazar... | Data 2006-10-06 09:48:14
|
draga printeso ileana,
...eu stiu ca tu inca il astepti pe fat-frumos ceea ce e foarte frumos din partea ta din simplul motiv usor de inteles ca a dorit sa moara...si-a vrut moartea...l-am auzit eu, cand am vrobit cu el, prieteni fiind, amandoi din acelasi oras, avand aceeasi carare pe care am intalnit-o intalnind-o in ziua in care m-a salvat paradoxal de la inec pe plaja de la costinesti...jucam volei impreuna ingropandu-ne pana la glezne in nisip, eu, un urias, o namila, el, un pitic...a vrut sa moara...intotdeauna al doilea, niciodata primul a vrut sa moara, sa plece, sa dispara...nici eu nu m-am convins, inca partial, decat cand am aruncat cu bolovani de pamant in sicriul care a sunat a gol...disparuse si de acolo...
...mi-am amintit de el aseara dupa ce mi-am auzit inima cum se oprea pentru a ma intepa, dar nu asa de tare cum l-a intepat pe el in coasta raceala inghetata a fierului de lance, in momentul fatal in care a vrut sa sara gardul...
...a vrut sa moara...sa plece...sa dispara...degeaba il mai astepti...nu o sa vina...degeaba il mai cauti...nu o sa-l mai gasesti...
...nu o sa-l mai vezi cum se oprea sa te mai vada...
daniel oprea
sau antonie oprea
p.s.: cine oprea...?... |
| Autor : | Data 2006-10-06 09:58:35
|
...stau deocamdata in buzau...in buzau...cand nu sunt plecat...oficial sunt in buzau...
zmeul |
|
|
